Lalele albe, cruce-mpărătească
Ochiul lui Dumnezeu deschis peste casă
Acoperișul sfios țigla își pune
Peste vechile oase, - odihnite, străbune.


Rândunele zboară jos. O furtună
Ca-ntr-un muzeu al satului. O tròiță să spună
Stă undeva, la răscruce de drumuri;
Cu nucul și bradul, pereche, alături.


Un limbaj al semnelor
cu gângănii vorbind limbi uitate
Cu aripi asemenea runelor străvechi. Tremurate
Imagini par să vină din vremuri
Þesând, în carul cu boi al Timpului,
Dumnezeului.


2001