Plouă.
Strada de sub cer e însă uscată,
Ud e doar sufletul meu.
Ploaia asta, Doamne,
Ploaia Ta…
Câți porumbei privesc liniștiți
Picăturile căzând peste aripile mele,
Și știu, știu că ei vor zbura
Desenând rotocoale,
Vor zbura porumbeii calzi
Fără să arunce vreo umbră peste
Drumul șerpuind uscat,
Câte o urmă, două,
Va lăsa din loc în loc
Doar singur, ud, sufletul meu.