Valea cuvintelor


Doamne, singur părăsit în valea cuvintelor,
din toate părțile străpuns
de ochi neadormiți
de laserul ideii disecat
cu mâini nevăzute pipăit,
de rădăcini-ventuze devorat până la os,
sub cascada silabelor de fulgere semănat
clepsidră vie sunt
semințele timpului strecurând
în floare de foc
în care ard fără fum,
efemeră zbatere–n vânt...

N-ai vrea să-mi dai un autograf
pe aer,
iubite cititorule de sub vremi,
n-ai vrea s-o luăm puțin razna
prin valea cuvintelor
prin jungla sensurilor,
să ne îmbătăm cu puțin haos,
să ne smulgem din păienjenișul
comodei alinieri comune
și să trecem pe contrasens
spre izvorul interzis
al celor ce sunt,
măcar pentru un vis de o secundă?