Cîntec de ademenit îngerii


Hai, strecoară-te, înger
Hai, coboară odată, tu închipuire cu aripi
Hai, tu demon sau ce-ai mai fi
Strecoară-te printre florile albe de mai
Rînduite nevrotic pe pagina albă.
În noaptea cu lună bețivă
Răstoarnă-mi visul cu maci sărutați
Pune-mi-l în cerneala oglindă
Cu ritm săltător, tu, înger cu secure
Tu înger ce stai și privești
La exilarea sufletului în cuvinte gheață
Sînt lăptoasa halucinație a cerului ceață
Sînt somnul lui Dumnezeu alunecat în poeme.
Coboară, odată, ascultă cum cîntă lacrima lui
Cît timpul e ferecat în ea
Cît timpul nu ți se face de piață
Tu, înger… tu demon sihastru, închipuire cu aripi…
Ce ai purces în lumea dulceag-amară
Printre coapsele feminine ale limbii române
Tu, înger…tu demon sihastru, închipuire cu aripi…
Neguțător de versuri cu miros de curtezană albastră
Strecoară-te-n azima sfertului meu
Și-ți voi da buzele, sublimule înger
Agățate profetic în cina de taină
De nu cumva lacrima lui
S-a pierdut în moarta mare sub greutatea poemului.