petale de albi trandafiri
în păr ți s-au pierdut ,
le număr fir cu fir – lungi mai sunt , sure mai sunt -
asemeni zilelor lui februarie ,
tristeți mute ..

albii adânci de râuri seci
săpat-au în fruntea ta grijile
le sărut una cate una – dureroase mai sunt , usturătoare …
cărări nestrăbătute de noi
încă .


dar ,Maică, mâinile tale
ascultătoare , neuitătoare …
sunt pajiști însorite , numai ele
știu să ne îmbrățișeze pe toți deodată
să ne adoarmă ,
aline .


mamă,
câte drumuri au inviat
picioarele tale astăzi ?
câte ceruri a înseninat
zâmbetul tău ?