Lumina ce-a intrat nescrisa-n piept,
Sosit-a de departe printr-o geană,
Calatorită fără chip, dar drept
În ochii-mi veseli, într-o iarnă.

Mi-s ochii două luminițe pline
De stropi surâzători din paradis
Zâmbind clipă de clipă-n mine...
Deși trăiesc, pare că-i totul vis.

Din ce-am primit, impărtășesc la alții,
Atingeri-clipe ce mângâie-ncetișor,
Pe rătăciți-loviți din calea sorții
De tăvălugul lumii noaste-a tuturor.

Și-s ochii sol de suflet în cuvinte,
Trăind rostirea, mai aprins, mereu...
O lacrimă într-unul, 'n-altul dinte,
Privind-plângând sau săgetând un leu.

Mi-s ochii însă blânzi de doruri,
Din vraja zilei ce mereu traiesc.
Si-mi dau mereu în gânduri, zboruri,
Aripi cu drag celor ce-i mult iubesc.