pe malul mării nu aveai cum să locuiești
în această zi ancore grele mâinile mele
când nisipul ne asuprea dinții laptele din
fluxul refluxul acelui estuar liniștit, adormit
te visam frumoasă încât ochii nu mai știau
a privi și vasele cu pânze umflate treceau
cum anii noștri grei plutind pe mare scriu
dacă ar fi să mă aleg alerg doar în pruncie
ploile recunoșteam și cât de firesc creșteam
părul cel mai repede apoi urmau
unghiile literele dureau precum măselele
iată îmi ziceam ce repede crești ce repede
moare statuia din tine și pustiit veneam
aici lângă acest orizont ating și acum
îmi atinge picioarele laptele căci pe malul mării
nu aveai cum să locuiești doar încet încet
să ridici mâinile mâinile mele ancore grele


Tecuci, 1993