Tot n-au termintat? Nu s-au potolit?*

un, doi, trei,
un, doi, trei,
valsul fachirului
desfășoară ochii cobrei
sub pasul de furtună al dunei
ascunsă în voalul verde venin.

apele, râurile, bălțile nu-mi vorbesc, nu pun deci mare preț pe ele*...

vine o vreme a cocorilor de ceață
nemurire plumburie de plumb
pas răzvrătit în dansul de la capătul funiei
femeia cu multe sacoșe
desfășurate de-a lungul drumului care
nu duce
nu aduce
nu minte
nu este
securea boantă nu acceptă erată
cine nu moare din prima e pedepsit:-
un nor, doi nori,
dor roțile cu spițe de mesteacan zâmbind ofilit
în noaptea aceasta dansăm house

singurul lucru care mă făce să rămân mut de admirație este Cuvântul...*

Multumiri, Monicăi Fagețean și lui Paul Blaj

Calea către

îmbinări