se apleca peste chipul ei, ultimul iz al ei se scurgea pe fața lui, un deget îi zgândărea un ochi plecat cu pluta, așternu peste corpul ei o plasă mare de prins pește, câteva pietricele puse în palme, făcea cercurile necesare în jurul ei, aprindea un chibrit și îl punea sub limbă, un suflu călduț îi mai spăla încă o dată trupul, și o mângâiere de pe degetul mic al piciorului urca către ochiul stâng, și se pierdea în freamătul buzelor, cu un picior și o mână o împingea, gata era plecată