E iarna-ntâlnirii noastre,
străino,
când degete lungi
se-ntindeau după soare
ca brațele unui ceas de umbre
ce nu mai măsoară
nici măcar timpul.
Foi albe îndoiau așteptarea,
genele tale sfidând lumina
împleteau înserări
și umplu tecile ascuțite
ale împărăției privirii.