Acest exercițiu mi-a fost sugerat de poezia încărcată de lirism și sensibilitate „Calendar” de cer.


I-ai dezghiocat o filă, și-ncă-o filă,
Mai ieri în cui cu drag l-ai agățat,
Veșmintele i-ai rupt, l-ai despuiat,
Biet calendar, în cazne, fără milă.

Zile-au trecut, senine, înnorate,
Dureri uitate, multe bucurii,
Din clipe lungi rămas-a doar o zi
Anul să reînvii azi, nu se poate.

Veghează timpul, mâine dimineață,
Cu ochii aninați în răsărit,
Sfera de foc, ce tu vei fi zărit,
Sfinți-va tainic început de viață.

POEZIA DE LA CARE S-A PLECAT

„Calendar” de cer

A mai rămas în calendar o filă
Și parcă ieri în cui l-am agățat,
Zi după zi până l-am despuiat
Am rupt din el, fără să știu de milă;

Zile senine, zile înnorate,
Multe dureri, puține bucurii,
Acum e trist, mai are doar o zi
Ce-aș ține-o fericită de se poate;

Să o opresc aș vrea de dimineață
Și soarele să stea la răsărit,
Când razele-i prin gene le-am zărit
În prima zi, la început de viață.