atâta cresc de mi se face sus
și tac atât și-atâta mă cobor
un dumnezeu pe care nu l-am spus
acestui drac ce-mi toarce pe picior

îl mușc din inimă și încă
pe buze de aghiazmă șiroind
păcatul mă dezmiardă ca o brâncă
a unor îngeri de petrol duhnind

ah! sfâșâi ușa răului altar
de lumânări prea afumat și negru
un pictor cui de beat pictează
cupola dumnezeului integru

și dor îmi e și silă deopotrivă
de lumea care pute a colivă