Aristo se intilnea cu Erato pe furiș
nimic nu stătea in calea lor
nici mușuroaiele de furnici
nici țipătul strident al ciumaților din dracu-n praznic
Lumea devenise o spinare de cal onest.
cărtițe mici le aduceau stridii invelite in alge catifelate

Erato cinta la lira-liră:
En-den-di-no
so-fa-la catino
So-fa-la catina toc
eli eli boc

Rumegau lemn. Oglinzile paralele nu arătau nimic.
Scoicile se umpleau cu dorul condamnaților la uitare.

Aristo picta icograme cu scene sărate
erau fericiți in nemișcare, melcii mișunau pe ei
ca pe soclul statuii lui Platon cea cotropită de
meduze in contumacia gindurilor.
Balizele luminau poteci pentru balene amorezate.

Intr-o zi căzu un asteroid in curtea vecina cu zgomot de ciob-zob.
Erato scrise o erată cu care se salvă in subsolul textului.
Aristo culese nedumerite cioburi de meteor infipte in trupul său, oricum le număra ieșeau doar răni impare

Se dezbrăca gol pușcă.
Incepu să caute stele in părul lui Erato.