botezul iernilor verzi și necurate mă urmărește
lasciv ca un soare gol în întuneric; iar eu,
ascuns în cuprinsul omenirii pașnice de după ploaie,
caut mătasea sfâșiată a pădurii neîmblânzite.
kaos...
astfel mă strigă din adâncuri
rădăcinile somnoroase ale lumii emisferice
retezată în forme nebune!
oferă-mi-te moartă, ca un nesfârșit
wind of change întârziat cu o zi.