COLIND TÂRZIU

Se prinde carnea pe cuvinte
ca pe oasele tale subțiri,
dac-aș fi și eu un cuvânt,
prin carnea mea ai putea să respiri.

Dac-aș fi măcar o vocală,
ecoul ei, niciodată pierdut,
ar rămâne cuvântul o yală,
silabă fără-nceput.

Dac-aș fi măcar o consoană,
poate c-ai fi tu un zid,
poate c-ai fi tu o Ană
în care aș vrea să mă-nchid.

Dar dacă voi fi doar aer fierbinte
pe buzele tale-aburind,
rostește-mă fără cuvinte,
să-i fiu iernii tale colind.

7 ianuarie 2006
NICOLAE BÃCIUÞ