Numai palma mea
e un câmp de semințe,
numai somnul meu
e un rest de vis,

numai sângele meu
e-o amintire,
doar el e pe jumătate
închis
între macazuri de cuvinte,
între șoapte și șapte,
între cifre și litere
de-abia născute,
între revoluții și revolute
care dispar,
parașute
ale unei căderi din cer
în închisoarea mea de jucărie –
restanța unui ger
din copilărie.