Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
ÃŽn centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o gradină moartea, -n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.