doar păsările morții scrutează
bolta noastră
se scutură ninsoarea din pomii
ce se rup
au înghețat și geamul și florile
din glastră
iar câinii-și urlă frigul cu
urlete de lup

e iarna deznădejdii cu ochi mărunți
de vrăbii
cu dinți ieșind din soare
lungi lame de pumnal
cu casa sfârtecată de țurțuri și
de săbii
și promoroaca strânsa-ntr-un
nechezat de cal

zăpada nesfârșita lucește
ca o salbă
nici timpul nu mai este ce-a fost
într-altă viață
avem priviri pierdute în
depărtarea albă
și-n suflete antarctici
de moarte și
de gheață