apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți

nici n-am mai vazut-o de când nu mi-a mai făcut dreptate
mă-ncurcă dreptatea asta
fiecare biruință – un suflet chinuit

trec urme, e un apus
îmbibate de apă chipuri alunecă pe zid

e bine să ai un suflet să se vadă pe mâneci, pe rever
și stăpânitor
pe acea parte din el încă să te suporte

chiar și-un somn de frumusețe
în care trupul tau nu se mișcă
apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți

am să cresc trandafiri pentru septicemia lui rilke
prin părul tău
am sa te las iubita de păstori
ca și cum ai învăța să citești

mari intelesuri se mai lovesc de geam
cu rememorari pentru cei duși

apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți

sunt o livadă oarbă
mi-e frică sa nu te iubesc obscur
printre urmele proaspete
viața noastra e semnul de carte
ispașirea unui nimic mai pur

apusul rumegă păsări
literatura nu se mai scurge din carți