Manusa ei neagra zboara deasupra orasului.
“O CIOARA..!!!” striga ei. “O CIOARA ATACA TURNUL EFFEL!”
…tipat de cocos/capra zambeste…

Ea stie/El stie
“Mov si alb, bineinteles!”

O nunta pentru un happy end.
O fotografie pentru o nunta.
Manusa nu are nici o aripa.
Numai o ruptura prin
gros si subtire.
Pastrata special pentru al saselea deget.
Cel orizontal. Cu doua margini.
Fisura luminii. Flash!
“Click! Clack!”

“Puteti sa mariti fotografia asta, va rog…?!
mi-ar placea sa intalnesc molecula de AND a ciorii…
simpla curiozitate…!”
“Doamne! Ce clonare?! Nici macar sex! Numai de amorul artei!”

Lumanari pe acoperis! In vant!
“VENITI! Veniti si mancati!” Nunta s-a sfarsit.
Multe flori delicate au ramas! Si porumb. “Pentru Domnul…!”
“Invit-o pe capra plutitoare la masa ta!”
“Ma bucur ca te cunosc, Capra!”
“Ma bucur ca te cunosc, Cocosule!”

“Voulez-vous visiter, aussi, leur musée?”
“Voila! Aceasta este lumanarea EA si aceea este lumanarea EL.”
“Nu! Nici o lumanare EI…! Nu inca! Doar o ALOR:
lumanarea cu titlul CAINE. Acolo, in colt!
Inregistrata cu numarul 6! …oficial!”
“Nu! Nu mai avem PISICALOR! A plecat!”
“A, nici o problema! Noaptea aceasta e noaptea pentru spalat rufele!
Doar o mica pata… Iese!”
“Da! Bineinteles ca au primit cadouri!”
“Nici o problema, am zis…! NU MA ATINGE! Esti surd, or what?”
Dincolo de…, o gramada de flori delicate au ramas!
Mov si alb!
Nuieluse de alun…
“Si, va rog, nu atingeti nici exponatele! Sunt friabile!”
Ceara!
Bulgari de ceara pe acoperisul Turnului Effel.

“La ce ora rasare soarele?”