De pe-o insulă de piatră
scufundată în noroiul primordial,
șopârla răsfățată de soare
mi-a arătat direcția de urcare
și din creangă în creangă,
din mezozoic până-n prezent,
am ajuns acolo unde
pinii întind la uscat
boabe de ambră galbenă
sub obrazul soarelui.

Am prins o picătură fierbinte
în câmpia uscată din palmă.
La început s-a insinuat cuminte
pe linia palidă a inimii,
apoi s-a târât pe linia destinului
și mi-a ars sufletul inelar
cu o brichetă de chihlimbar
din care, deși captivă,
mușcă din mine și râde
aceeași mică reptilă perfidă.

22 februarie 2001