fiecare întâmplare în alb este o sămânță
din ea se naște pruncul de lumină
cu ochii pământului în loc de soartă

el descoperă apele cu mersul fără aripi
mai întâi atinge pământul cu tălpile
în altă zi cerul ca și cum
maica sa ar fi un curcubeu
după singura ploaie de lapte

noaptea aude leagănul unduind stele
ca o incantație
pentru o inimă polară
mereu căutătoare de drum luminat
fără de frigul umbrelor