missioana a auzit de harsht harsht de pe când
ceasurile se băteau în ora exactă
a poeziei precoce
limbile
înghițeau clipe șlefuite mamă
mamă ce mai
stilam clipe ascuțite pieziș
peste durerile noastre verzi
centura depresiei
mangalul
femeia primordială

astfel, douăzeci de ani de împărțit la patru
fac tocmai cât o fisă
din aceea mare și cu gene zimțate
de pe vremea când istoria românilor se învăța la
istoria românilor și telefoanele
mergeau tzais
ploaia se scurgea albastru frenetic pe gâtul
îngerilor de jasp
luna schimba macazul
prima la dreapta
după constelația cassio
pe/ea

dar toate acestea sunt doar transparențe
contradictorii
de tinerețe cu bătrânețe
și viața cu moartea pe care
un domn trist ca un diamond
pre numele său charon (deci fără tată)
ne închină ce mai e
de închinat
ne spală ce mai e de spălat
crucile și alfabetul
mores