intri dar apa nu primește piatra
nu aude cercurile-cercuri
foșnetul lor în mine

timid le privești chipurile imagine în cafea
prin imagine jumătate afară
jumătate în sine amară

fără să ridici mâna te așezi
îndoind ușor gândurile pliezi rănile
și începi să tastezi o poemă
sufletul cu iubire căptușind.