Trîmbiț, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs și ropot...
Șie să fie ? Șie să fie?
Iacă-n tîrg, "minajărie"!
O "comegie" d-a cu fiară
Și-mprejur lumie șî țară.

În căletcă, o măimucă
Baș ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, șoadă,
Șă țînea numa' în coadă
Ș-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ș găsau o clipă locu.

Lupi, urși, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chițorani, ariși și vulturi,
Dă prîn lume, dîn țînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!

Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori șî șine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!

Cui l-o doborî-n tărînă
Ișia că-i plăceșce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă niși o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinț îț rupe lantu?

Să loviau fișiorii-n coace:
"Șiine-i? Unge-i? Care poace?"
Cînd d-odată, - iacă-amaru!
Sandu Blegia, - tăbăcaru,
Să sufulcă șî tușeșce,
Lfngă "comegianț" să-opreșce.

Să rîgea neamțu dă Sandu,!
Dară Sandu, fișiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Șî nu să lăsă cu "doară"!
Strînjie-l! Sușie-l! Zî-i pă nume!
Ãlui mai tare dîn lume!

Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-țupa, țupa-hopa!
Ș-o găsît nemțoniu popa!
"Þîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamțu în țărînă!

"Bravo ! - Sandu să trăiască !"
Dar cînd fu să îi plăcească,
Ișie neamțu : "Abăr, frace...
Nu să pringe că-i pă space!"
Vrea : că-i pungă și că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!

"Nu ce joși cu mine, dragă!
"Asta, viedz, în cap ț-o bagă!
"N-ascult vorbe io șî glume,
"Cind mi-s io mai tare-n lume!
"Ș-adă suta !" Ișie Blegia, '
"Că dă nu - 'ț fac prau comegia!!!"