plouă pe străzi plouă pe acoperișurile blocurilor
plouă toți locuitorii și picioarele lor moi
își duc drumul de cenușă spre cutia de carton
unde sunt eu și nu știu dacă înghit orașul cu totul
dacă în mine există somnul acela cu brațe lungi
de caracatiță
să mă ascund între umerii tăi să-mi astup porii de tine
când momentul acela galben de dimineață ne săgetează ochii
afară ni se scurge un altfel de trup