o jale
cum numa-n rai de mila iadului
se-ntâmplă
mi-l și imaginez pe dumnezeu
adus de spate
gras
cu burtă
privind pe după gard să vadă
poeții ce-au ieșit să bea în stradă

aman de tinerețea voastră
și vai de cine vă mai are
de-ați hi de-ai mei
de la pământuri
ca pe secunde v-aș călca-n picioare

aș mătura cu voi ograda
nici praf să nu rămâie-n urmă
ați hi de fală-n satul nostru
de-așa orbită soare lună

ce martalog! ce martalog!
de cartier erau poeții
dădeau cu pietre
și fugeau
să nu le cânte iar sticleții

noroi era și bălegar
iar ei voiau asfalt!
mașină!
i-au scos bătrânului un ochi
să crească-n stâlpii păcuriți
ciorchini limfatici de lumină

cu toți-atunci strâmbau din nas
era adânc
jilav
duhnea
de-așa-ntâmplare-n iad cu vorbe
întregul rai
șeptit
jelea