mi-am smuls caloriferul din perete
ferestrele și ușa mi le-am scos
pe sticle mi-am pus patul
ca un prost
să merg în depărtări fără picioare

periferia vieții e o crâșmă
în care morții nu au loc pe masă
împodobiți și drepți
râd în vitrină
pianu-i gâdilă din coarda groasă

vecinii bat în țeavă –
n-am!
vin la intrare –
am tras soneria!
mi-au azvârlit petarde-n dormitor
eu le înghit
cântând
Ave Maria!

nu dorm
nu-s treaz
se mișcă totul
sunt poate pe-un vapor de tencuială
papucii ne-ncălțați de nimeni
scriu parchetul
cu mersul lor de rață prin cerneală

strănut-o molie
mă îngrozesc
alerg prin casă praful scot cuțitul
mi-apare chipul în oglindă
iar mă sperii
ce-albaștri iriși zugrăvește spirtul

bat perna-n cuie
leg cu sfori cearșaful
dulapului în care dorm
i-am pus zăvor
asmut cățeaua să dezlege somnul
țesut de vreo țigancă în covor

îmi cade-un cearcăn
mi-a băut un ochi
pe celălalt l-am pus de mult în sticlă
deasupra patul
pleoapa îl ridică
mă voi vedea nu peste multă vreme
mort