Nu uiți în nici o dimineață
să-mi spui “bună dimineața”,
să-mi deschizi ușa de la mașină
și să nu mi-o trântești peste degete,
nu arunci cu scrumiera după mine,
așa cum fac eu în după-amiezele,
când bei noua Fanta mango beat cu bule
și-mi spui că matematica e știință universală
după ea ne socotesc extratereștii.
îmi desenezi cercuri numai rotunde,
îmi extragi radical din inimă
și-mi pui iubirea la pătrat.
când te înjur printre dinți,
zâmbești politicos, îți așezi nodul de la cravată
așa ai învățat în cei “7 ani d’acasă.”
îmi exemplifici că nu există
deochiuri de țigance bătrâne, traficanți de vise
sau ospețe cu pirați pe calea victoriei
și că integrală de la cer la pământ din noi în noi
nu fac niciodată logodne în ceruri,
că nu e regulamentar să ne iubim
pe volumele de poeți morți.

Ai postulatul tău:
derivată din secundă nu dă nisipul clepsidrei
și nici eu nu sunt nimic în cădere.