cineva aruncă noaptea după noi
să ne învălurim purtările în ea
tu mai pune un vreasc în iubirea asta mocnită
zborul fluturilor locuiește pântecul meu
desparte-mi-l chiar acum în foneme de aripi
să inspir primăvara în doze mici la preț de noapte
stă amuțit cerul sub noi și primăvara deasupra

cu pretenții de ploaie
poate mă voi scurge pe streașina zorilor
între timp unuia dintre noi o să-i crească pe umeri
din obișnuință răsăritul în formă de stol
vom petrece cuminți cu privirea zborul
scuturând din când în când dimineața
care ne mai tălmăcește câte ceva pe apucate
despre noaptea trecută
rămasă de-acum cu fața la perete