Văd realitatea deformat
Merg ca și cum ar păși
Pe o punte supusă vântului
Picioarele au arcuri defecte
Se pliază pe asfalt
Simțind cum îi zguduie gravitația
E uimitor cum o substanță ingerată
Poate paraliza gândirea
Și în interacțiunea cu lucrurile
Își pierd echilibrul
Și cad în irealitate
Ca un copac cu rădăcinile smulse.