Otiliei


Deschide poarta, omule și frate,
Să intre solul jertfei în absidă.
Îl vezi cu pasul blând, să nu ucidă
Smerenia, zvârlindu-te-n păcate.

Te va salva din crâncenă obidă
Chemând din spații energii uitate,
Te va-ndrepta spre drumuri neumblate
Smulgând nevolnic giulgiu de omidă.

Va unge rana inimii bolnave
Cu harul sfânt, înmiresmând ardent
Corola tainei pe tăcute nave

Purtând nădejdi spre un etern prezent.
Pe țărmul tău, îndepărtând epave,
Te vei simți nestăvilit torent.


15 martie 2006