umblăm cu oul în noi
forăm în pâine culcuș poftei ascundem în cutele cărnii
instinctele

aș vrea s-o comitem să încurcăm circulația
la moghioroș să ne treacă reci
claxoane prin timpane să rămânem
cu limbile înnodate
goi și veseli
bolnavi de noi în ultimul stadiu

să punem câte un lacăt ochilor
apoi să-i închiriem orbilor cu ziua

suntem prea stăpâni pe situație asta e
prea ni se scrobesc buzele
e mare risipă de noi printre degete

vreau să fim un ou de piele luminos
în mijlocul străzii
din care ies clocite de atâta iubire
niște țipete de viață pleznită
în muguri