în dimineața asta rădăcinile tac
e căzut timpul în straturi sub pământ
îngropat aproape
de inima împietrită a mamei

tu știi bătrâne rostul vlăstarului

am uitat să descompun în silabe trăirea
respir greu
ca și cum aerul mi-ar fi fost
parfumat de oameni
fiecare cu mirosul lui de moarte
și nu mai suport
atingerea acestor umbre ale copacilor
fără cuiburi de păsări
fără nicio viețuitoare în scorburi

mi-e dor de mestecenii cântători
lângă ei simțeam cum
sunt copil am palmele mamei pe frunte
și nu mai doare pântecul apei
când se duce un om