Zilele dormitează înfășurate
În cearșafuri fierbinți din tablă.
Picotesc tolănite peste portul leneș
Ca un divan acoperit cu o cuvertură verde.
Toată suflarea aceea multicoloră
Tresaltă, se trezește
Doar la auzul sirenei vestitoare:
Croaziera, vine croaziera!
La cheiurile albe,
Vapoarele se odihnesc tăcute
Ca niște pacienți terminali
Pregătiți pentru evacuare,
Într-un salon uriaș,
Fără ziduri, cu tavanul din cer.
- Nu deschide fereastra, iubite!
O să dea năvală
Toți pescărușii aceia flămânzi
Și papagalii cârtitori
Din cuștile împletite din iluzii firave.
Așteaptă până se lasă noaptea,
Când toată firea doarme;
Atunci vom ieși tiptil în balcon
Și vom asculta cântecul valurilor
Mângâiate de lună, ca un bocet stins.
Până atunci fixează televizorul
Pe canalul de știri
Să vedem ce se mai întâmplă
În golf, la New Orleans.

Dan David, Los Angeles, 09-11-2005.