în clavicula dimineții caut mereu
podul semințele de opt ori dau "search"
cheile magilor sunt pești morți e greu

iarna pare un animal peren
balele ei albe se lasă pe rochii și nunți
spală cele 13 urme de argint ale plecărilor cu Apollo
rămâne griul din zori ca hrană de morți dată viilor
când fiecare gât de lebădă e spânzurat într-un singur unghi drept

sunt șaua ochilor ei caii aleargă pe un cerc de truism
patinoar și manej peste o mie unu de tei
cu florile deschise într-o vană
nu va ști niciodată cât a fost de iubită
înainte de îngheț acoperită de val

alunec în gropile albe ale hienelor încet
între coastele de xilofon sunt struguri de carne ei copții
de vifor e cântecul: sol fa mi sol fa mi re

poate că-n cer se vor sorbi apele oglinzilor de sete
de mine de ea de peste câțiva ani
arheologii vor găsi prin cenușa sforilor o frunză de pică
și câteva oase cu nervuri în batistă:
sol fa mi sol fa mi re