strada miroase a săpun de frânghie
oamenii se târăsc se intersectează
privirea le atârnă temporar de un colț
și se împleticește mai departe

casele pocnesc discret dacă stai să le-asculți
se coc la soare (fructe deja veștede
cu viermuială umedă în coajă)
un locatar lepădat în frunza verandei citește ziarul

orașul sună letargic ca un plămân bolnav
cerul se umple de igrasie
nimic nu e simplu aici poate doar
constatat din viteză

în mulțime un chip neașteptat de curat
îmi amintește de tine clipesc și dispare
alături cireșul doboară sub pârg gardul de scânduri
pisicile scutură tomberoane de păsări

târziu spre seară poate ploaia
va încerca din nou să ne-mbăieze
ca pe niște prunci abandonați
și de atunci alergici la orice purificare

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.