în lumina răsfoită încet de dimineața orașului
Alice
curioasă
sărea pe străzi un șotron invizibil
ronțăia tot timpul alune
își încrețea nasul
ciudoasă
de mica durere a părului
prins cu elastic
se trăgea caraghios de fundele cozilor
își flutura pletele
ca pe un drapel castaniu
victorios


dar cineva a călcat neatent
pe micimea anilor ei
cu bocanci grei
de gropar
plini de sevele amantelor mereu părăsite
cineva și-a stins obosit țigara
în scrumiera nenăscută a palmei ei mici





i-a rupt în pumni carnea fragedă
cu abur de pâine nouă

și a pășit mai departe


acum
plăpândă
ca într-un parc umbros și pustiu
Alice sare singură coarda doar în sufletul meu
storcându-mi arterele
cu fiecare zvâcnitură a pașilor ei
repeziți


tatăl ei
era omul fără ochi
doar cu pumni


Alice se scufundă cu pumnii la ochi
în sângele meu înnegrit
ca într-o bomboană topită




foto : © Gundega Dege – “Don't loose it”