o fiară uriașă
printre ziduri
așa trece ziua asta își trage
picioarele
unul după altul unul după
altul mătăhălos
se îngrămădește ne mănâncă
urmele olea

sap cu fervoare
adânc tot mai
adânc
un adevăr crud se leagănă
se leagănă
lumina
îmi stârnește simțurile
instincte și greață un nod
în gât
nostalgia
pânză galbenă
amintire lucidă pe sub rochia ta
trecătoare

dumnezeu ne ține fețele ca pe o portocală
nu se îndură să o cojească
nu încă
nu
gratiile țin binele și răul
priponit

nu voiam să văd filmul ăsta
ca o victimă
îți descopăr genunchii