un cerc inegal împresoară oasele sfântului
peste piatră petru caută nemurirea râzând
niciun foc nu are curajul să-l ardă pe de-a- ntregul
nicio vintre nu urlă a durere vie
cu capul în jos petru își vede picioarele pășind
calcă imaginar pe cer ca și cum s-ar plimba fără griji
aceasta este adevărata poziție a omului își zice senin
și apoi adoarme liniștit
peste piatră petru își strecoară sufletul
umbra-i arată stigmate îngroșându-le
pielea devine curgere spre un alt început
topirile au aparența unor închideri de geană
închiderile întotdeauna se deschid spre altundeva
inversa cruce devine vorbitoare și țipă neîndemânatic
vântul o ceartă și își întețește vuietul peste lume
fulgerele își opresc pentru o clipă căderile
iar peste piatră petru își trăiește mântuirea râzând