Ori
frunze moi, pufoase caramele
topindu-se pe buze
pe degete, pe mâini?

Ori trecătoare
fulgere, lumini
de fosfor
pe un chibrit aprins?

Ori tainice
abisuri care coboară din nimic?

Căci se vedea adâncul,
iar în adânc
nimicul.

Mai bine să fiu fosfor!
Mai bine să fiu apă!
Mai bine să fiu frunză decât să fiu altfel!
gândea iubirea,
toate iubirile gândeau la fel!