de fiecare dată ochii ei frăgezeau aerul
carnea se întindea pe oasele dorinței
je te veux ma petite putain
prends moi mon loup
dintre dantele galben pai iese miros simplu de câmpie
ivan leapădă pielea de animal
lasă să curgă sămânța direct în inima liniștii
ea țipă atunci despre prăpăstii în carne unde cad atâtea falange lacome

parcă ar veni seara dar numai ivan știe asta