soarele acoperea casa din lemn vânăt
a cardamom și a ghimbir mirosea după-amiaza
împletit în 3 în 4 în 54 drumul despica scurt
somnul femeilor-iederă

urcau domol spre vârf de iarbă șuie
prea tandre buburuze cu gând de măritiș
un ieri cuminte se decupa din tufe
și un arici stingher zâmbea cârpindu-și haina

oftam prelung a dor de o-ntâmplare cu iz medieval și zaiafet
îmi desfăceam nostalgic felii de portocale și le-nghițeam năucă-n prag de asfințit
mă și închipuiam o tristă colombină fugind spre țări de plastic prea aprig colorate
dar lumea era mică și pasul meu cam lung

nici nu mai știu când fistichia umbră m-a dăruit din plin
odihnă sațiu și veștedă blazare
lentoare levantină cu iz de anason

cuminte așezată în ramă aurie
cutreier fără teamă prin țară nimănui
și înserarea crudă nu vrea să mă cuprindă
nu plec la drumuri lungi decât spre dimineață

asculta poezia in lectura autoarei