mai întâi că nu înțelegea de ce strada Londrei, de ce chiar lângă nr. 39
de ce pe înserat.
am zis Locul a ales, eu doar am fost chemată.
am simțit așa dintr-odată că pe aici trebuie sa fie si vreau să vii
cu mine. martor.
iar anticarul, el da, chiar așa trebuia să fie, vezi
evreu cu barbă și ochelari rotunzi, zâmbet de cunoscător,
degete lungi, subțiri, bune de mângâiat comorile.
mort prin anii ’40, se pare că nici n-a aflat.
(fără el nu se putea, e si el un martor).
odaie înghesuită, miros amestecat de lucruri vechi și terebentină.
hărțile lui Munster și Danet pe pereți.

un colț dezlipit, cu Australia ca Terra Incognita, se pliază peste Africa cu zgomot de dezastre.

MiddleMarch de G.Eliot în românește
scrisorile lui Alecsandri către prințul Ghica
Valgine de colecție, lulele din lut roșu
printre lucruri îmi fac semne femeile din neamul meu, acum ușoare, niște femei
făcute din fire de praf, plutitoare, mi se lipesc de epidermă,
am grijă.
covoare de Kiman și Fes, cu noduri senneh
făcute sul, rezemate de tejghea.
multe, amestecate și el.

aștepta să-l văd și să-l recunosc.
anticarul meu se ridică pe vărfuri, apucă cu amândouă mâinile ibricul de aramă
și mi-l pune in brațe.

tu trebuia să fii aici să înțelegi că n-a fost o alegere
a fost recunoaștere. ne iei și ne duci acasă.
Locul, ca o păpădie se ridică la ceruri. tu ne duci acasă.