pentru mine e așa simplă viața azi
mă trezesc pe partea dreaptă
cu fața încrustată de aripa visului
mă uit în oglindă
îmi privesc îngerul aplecat peste cana cu miere
e așa simplă viața mea azi
că nici nu știu cum să-ți spun
îmi deschid ferestrele cuvintele
mă îmbrac în prima togă în care tu te ascunzi
și îți caut gândul de la un capăt al casei la altul
îmi așez într-o mână valiza
în cealaltă tolba pe care orice don quijote
o ține cu el – niciodată nu știi – să ții minte
niciodată nu știi dacă morile de vânt
n-or să se răzvrătească împotriva ta
e așa simplă viața mea întotdeauna
că nici nu mă hotărăsc cu ce să încep
cu somnul cu trezitul cu plânsul cu plecarea
cu ceasul ei de primăvară croită după calapodul
inimii mele
e așa simplă că eu plec o vreme
un timp două să mă rătăcesc în afara casei
unde apa din glastre și peștii
îmi păstrează liniștea
unde tu mă păstrezi întreg
fie că plec fie că trec
așa ești tu.