așteptăm întinși pe un pat de plastic
o siluetă întunecată ne privește râzând
fața lipsită de trăsături sărută punctele cheie
radem părul pentru a plasa arcadele fulgerelor
există cinci niveluri
fără ezitări
cuvintele în plus sunt blestemele nebunilor

traversăm râul
pelerina flutură amestecându-se cu stâncile
am înroșit drumul pentru a ști unde să înfigem bețele
mai aproape, tot mai aproape

transferăm emoții
depozitul ne va aduce un profit bun
sărută-mă o dată și vei primi căldură la voltaj maxim
nu te uita în sus
pereții se vor prăvăli peste tine

culmea se întinde vibrând în asfințitul roșu
nu mai sunt de mult capre negre
doar bolovani care ne cad în față

ne umplem de sânge
zâmbim din spatele ochelarilor negri
mergem mai departe
împingând cu putere în genunchi

ne lipim cu fața de picătura de piatră,
urcăm
tot mai sus
spre orizontul vertical
și albastru