îl cred pe cel ce-mi dă 5000 de euro
ca să scriu o carte.
îl cred pe cel din scara blocului
și-i dau zilnic de-o vodcă.
îl cred pe adrian copilu minune
așa cum îi cred și pe capii bisericilor
îi cred pe cei cu vile multe
cu salarii mari
cu insesizabile hăuri în ei – locuri în care
se prăbușesc toată viața
îi cred pe cei cărora le trimit poștal tot felul de bani.
le cred pe fetele din pagina 5
îi cred pe becali și pe liiceanu
îi cred.
o cred pe soția mea în nopți caniculare
o cred când se apleacă și ascultă
la pieptul meu și aude
și îngână plângând: „nu muri azi dorucu meu”
mă cred și pe mine uneori
în câte-un răsărit prăpădit de soare
mă întorc din ciudățenia vieții în scara blocului
îl aud pe cel aciuit acolo
„5 bani, 10 bani/ 5 bani, 10 bani”
și-mi dau seama că moartea mea
nu conturbă zig-zag-ul universului

nu mă crede nimeni
că atâta vreme cât îi dau de-o vodcă
celui din stradă – pot merge cu pas de împărat
până la următoarea bătaie de inimă.