Ne plimbăm pe o alee lăturalnică.
Nici nu credeam că și ea se mai fâstâcește.
Îmi mai zâmbește cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai dăruiește câte o frunză proaspăt desprinsă de viață,
mai îmi cântă te iubescul șoptit al strugurilor copți cu acel colț de buze-rai.
..Apoi pleacă lăsându-mă veșnic îndrăgostit.