cântecul

un tramvai în care locurile noastre sunt ocupate. îmi înghesui mâna în a ta ca un copil care tânjește după uterul mamei. cealaltă îngheață pe bară. vocile noastre au fost perforate. așa ne-am plătit drumul.

zborul
pescarii nu au văzut niciodată aripi atât de mari încât să le întunece apele. ei sunt simpli. își întind tăcerile câteodată li se zbate în plasă ceva. se tem. aruncă toată prada se întorc la mal aprind focul spun rugi. am încercat să le explic că exiști.

iubirea
iubirea e un pui de câine care doarme afară
iubirea e dimineața când în palme ai doar jumătate din masa de prânz furată
iubirea e ușa deschisă prin care auzi cuțitele ascuțindu-se