nu-mi cere să cânt insomnia în do major
noaptea privesc arcuirea
tâmplelor spre liniște

nu dorm
uneori caut misterul acela
din paginile poeților ascunși
în pântecul metaforelor

iubesc cuvintele
ca pe idolii solitari în lumi imaginare

vin
își oglindesc silueta în noi
și trec mai departe
lăsându-ne imperfecți la infinit

ascult variațiuni pentru neființă